OK
X
conturist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (contur + -ist)
1.
desenator
specializat
în
operația
de
conturare
pe
acetofan
a
imaginilor
filmului
de
animație.
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
balanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. balance)
1.
instrument
pentru
măsurarea
greutății
corpurilor
prin
echilibrarea
lor
cu
greutăți-etalon;
cântar.
2.
a
pune
în
~
=
a
judeca
bine
faptele
înainte
de
a
lua
o
hotărâre.
3.
(fin.)
raport
între
două
sume,
două
conturi
etc.;
tabel,
situație
cu
un
asemenea
raport.
4.
~
comercială
=
raportul
dintre
valoarea
importului
și
exportului
unei
țări
pe
o
perioadă
de
timp
dată;
~
contabilă
=
situație
recapitulativă
și
periodică
ce
regrupează
la
un
moment
dat
sumele
și
soldurile
conturilor
debitoare
și
creditoare;
~
de
plăți
=
raportul
dintre
sumele
încasate
și
plățile
efectuate
de
către
o
țară
în
relațiile
sale
cu
alte
țări
într-o
perioadă
de
regulă
un
an.
5.
al
șaptelea
semn
al
zodiacului
(23
septembrie
-
22
octombrie).
bloca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bloquer)
1.
tr.
a
supune
unei
blocade.
2.
a
împiedica
mișcarea,
circulația
etc.
3.
a
imobiliza
într-o
anumită
poziție.
4.
a
interzice
(temporar)
ocuparea
unui
post
vacant.
5.
a
suspenda
folosirea
unor
credite,
conturi
etc.;
a
interzice
schimbarea
unor
prețuri,
salarii
fără
autorizație
guvernamentală.
6.
refl.
(med.,
tehn.;
despre
organe)
a
se
imobiliza,
a
nu
mai
funcționa.
conta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. contare, fr. compter)
1.
a
se
bizui
(pe),
a
se
încrede
(în).
2.
a
avea
valoare,
însemnătate.
3.
a
înregistra
conturile
(1).
contabil, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (it. contabile, fr. comptable)
1.
I.
care
se
referă
la
contabilitate;
contabilicesc.
2.
care
este
folosit
în
contabilitate;
contabilicesc.
3.
care
face
parte
dintr-o
contabilitate;
contabilicesc.
4.
care
este
determinat
prin
tehnici
contabile;
contabilicesc.
5.
II.
persoană
calificată
care
ține
contabilitatea,
care
se
ocupă
de
conturile
unei
instituții,
întreprinderi
etc.
6.
(var.)
comptabil.
contabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. contabilità, fr. comptabilité)
1.
știință
care
studiază
evidența
contabilă.
2.
determinarea
detaliată
a
cheltuielilor
și
încasărilor
de
debite
și
credite.
3.
totalitatea
operațiilor
de
înregistrare
a
mișcării
fondurilor
și
materialelor
unei
instituții
sau
întreprinderi;
evidență
contabilă.
4.
serviciul
responsabil
cu
întocmirea
conturilor;
secție,
birou
într-o
unitate
economică
unde
se
face
evidența
contabilă.
5.
(prin
ext.)
determinarea
detaliată
a
lucrurilor
care
nu
sunt
evaluate
în
bani;
numărătoare
exactă.
6.
(var.)
comptabilitate.