Dictionar

cărbunicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cărbune + -icios)

1. care conține cărbune; carbonifer, cărbunos.
 

cărbunicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (rar)  
Etimologie: (cărbune + -icios)

1. care conține cărbune; cărbunos.
 

cărbuniu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cărbune + -iu)

1. de culoarea cărbunelui; negru.
 

aminobenzen

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aminobenzène)

1. (chimie) lichid toxic incolor extras din gudroanele cărbunilor de pământ și folosit în industria coloranților; anilină.
 

anilină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aniline)

1. lichid uleios, incolor, cu miros specific, din gudroanele cărbunilor de pământ, folosit în sinteza coloranților, a medicamentelor etc.; aminobenzen.
 

antigrizutos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigrisouteux)

1. prevăzut cu dispozitive speciale de protecție contra exploziilor în minele de cărbuni cu emanații de grizu.
 

antipiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + piogen)

1. (substanță) care împiedică autoaprinderea cărbunilor.
 

autoaglomerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aglomerare)

1. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglutinare.
 

autoaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roșii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.