Dictionar

autoaglomerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aglomerare)

1. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglutinare.
 

autoaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roșii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.
 

lornion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lorgnon)

1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez.
2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen.
 

magnetoizolant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (magneto- + izolant)

1. material dielectric format din pulberi feromagnetice presate cu lianți izolanți; magnetodielectric.
 

metiloranj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méthylorange)

1. substanță colorantă organică, folosită ca indicator, roșu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru și galben în cel bazic; heliantină.
 

pal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

1. material lemnos, placă, prin presarea rumegușului de lemn cu diferiți lianți.