OK
X
alert, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
care
este
vigilent,
atentiv.
2.
care
este
prompt,
agil
și
suplu;
vioi,
iute,
sprinten.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
alertă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
semnal,
de
obicei
sonor,
a
unui
pericol
iminent
care
declanșează
luarea
măsurilor
necesare
pentru
a-l
evita;
alarmă,
prevenire.
2.
stare
de
apărare
în
fața
unui
pericol,
a
unei
situații
critice;
durata
acestei
stări.
3.
semnal
convențional
internațional
folosit
pentru
a
atrage
atenția
asupra
evoluției
diverselor
fenomene
cerești.
4.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
fi
într-o
stare
de
îngrijorare
vigilentă.
alertare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (alerta)
1.
acțiunea
de
a
(se)
alerta;
alarmare,
alertat.
alertat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (alerta)
1.
care
a
fost
avertizat,
informat
despre
un
risc;
prevenit
de
un
pericol,
de
o
situație
critică
et
cetera;
alarmat.
2.
(mil.)
în
stare
de
alertă,
gata
să
intervină.
alertețe
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. all’ertezza)
1.
vioiciune
a
ritmului
unei
melodii
sau
al
unei
poezii,
care
are
un
efect
antrenant;
agerime;
elan,
avânt.
alarma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. alarmer)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
înfricoșa;
a
(se)
alerta.
2.
tr.
a
da
alarma,
a
pune
în
stare
de
alarmă
(1).
alarmă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alarme)
1.
anunțare
a
unui
pericol
iminent
care
necesită
măsuri
urgente.
2.
semnal,
chemare
pentru
a
lua
armele.
3.
(fig.)
neliniște,
teamă;
alertă.
alerta
Parte de vorbire:
I. vb. tr, II. vb. intr.
Etimologie: (fr. alerter)
1.
I.
a
avertiza
despre
un
pericol
(lansând
semnalul
de
alertă);
a
alarma.
2.
(mil.)
a
ordona
unei
formații
militare
să
fie
pregătită
de
intervenție.
3.
(prin
ext.)
a
da
un
impuls,
a
mobiliza
la
acțiune.
4.
a
atrage
atenția,
a
preveni.
5.
II.
a
fi
cuprins
de
alertă;
a
se
alarma;
a
se
neliniști.
bacanal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
1.
adj.
de
bacanală.
2.
(fig.)
orgiastic.
3.
s.
f.
sărbătoare
cu
muzică
și
dansuri,
la
romani,
în
cinstea
zeului
Bacus.
4.
(fig.)
petrecere
zgomotoasă;
orgie.
5.
piesă
instrumentală
sau
orchestrală,
din
perioada
clasică
și
romantică,
cu
ritm
alert,
punctat,
cu
o
factură
acordică
și
sonoritate
amplă.
notificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (notifica)
1.
acțiunea
de
a
notifica
și
rezultatul
ei;
înscris
prin
care
se
înștiințează
cineva;
notificație.
2.
înștiințare
oficială
făcută
de
un
stat
altor
state
printr-o
notă
diplomatică.
3.
(informatică)
funcție
automată
de
alertă
între
procese
sau
mesaj
de
la
o
aplicație
destinat
utilizatorului.
4.
(securitate
alimentară)
comunicat
emis
atunci
când
nu
sunt
respectate
standardele
de
sănătate
sau
de
siguranță
a
consumatorilor.
atenuat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
attenuatus
2.
FR
rétréci;
diminué;
aminci;
efillé
3.
EN
attenuate;
tapered;
narrowed;
thinned
4.
DE
vermindert;
verschmälert;
geschwächt
5.
RU
оттянутый;
утончённый
6.
HU
csökkentett,
enyhített,
gyengített