Dictionar

batracieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. batraciens)

1. (zool.) clasă de animale vertebrate, care pot trăi atât în apă, cât și pe uscat; amfibieni.
2. (la sg.) animal făcând parte din această clasă (reprezentant: broasca).
 

amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă și pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.
 

anure

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anoures)

1. ordin de batracieni fără coadă: broaștele.
 

branhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchie, lat. branchia)

1. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.).
 

bufonide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bufonidés)

1. familie de batracieni: broaștele râioase.
 

caudat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. caudato, fr. caudé/s/)

1. prevăzut cu coadă.
2. s. n. pl. ordin de batracieni cu corpul alungit, prevăzut cu coadă: salamandra, tritonul etc.; urodele.
 

cloacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloaque, lat. cloaca)

1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș.
2. masă de apă murdară și fetidă.
3. (fig.) loc rău famat, mediu imoral.
4. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere.