Dictionar

cloacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloaque, lat. cloaca)

1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș.
2. masă de apă murdară și fetidă.
3. (fig.) loc rău famat, mediu imoral.
4. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere.
 

desperado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. desperado)

1. cel care acceptă orice afacere murdară sau violentă, din cauza mizeriei.
 

maritornă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maritorne)

1. servitoare (murdară, neîngrijită).
 

tavernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. taverne, germ. Taverne)

1. cârciumă sărăcăcioasă, murdară (la subsol).
 

tripotaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tripotage)

1. afacere murdară, necinstită; potlogărie.
 

șlepeit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. șlepei)

1. murdar.
2. (substantivat) femeie murdară.
3. (var. reg.) șlepăit.