justifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. justifier, lat. iustificare)

1. tr. a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți, a motiva.
2. a dovedi folosirea legală a unor bani, materiale.
3. tr., refl. a (se) dezvinovăți; a explica (o purtare, o atitudine etc.).

justificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. justifiable)

1. care poate fi justificat, scuzat, explicat.
2. (anton.) nejustificabil.

justificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. justification, lat. iustificatio)

1. acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificare.
2. ansamblu de argumente prezentate de cineva în apărarea sa; faptul de a se justifica, de a-și dovedi nevinovăția.
3. un motiv, o explicație sau o scuză despre care cineva crede că oferă un sprijin convingător sau acceptabil pentru a explica un comportament, o credință sau un eveniment.
4. (tipografie) acțiunea de a justifica o linie, de a da unei linii lungimea potrivită prelungind sau scurtând spațiile libere.
5. (var.) justificațiune.

justificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. justificatif)

1. care servește pentru a justifica; justificator.

justificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. justificateur)

1. care justifică pe cineva sau ceva; care servește la justificare; justificativ.

alegație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégation, lat. allegatio)

1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație.

alibi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte.
2. (fig.) justificare, scuză.

apeirofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., gr. apeirophobia)

1. teamă excesivă, nejustificată, de infinit.

apologiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. apologizzare)

1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).
2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.

autojustificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autojustification)

1. justificare față de sine însuși.

bacilofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. bacillophobia)

1. teamă patologică, nejustificată, de bacili sau de alte microorganisme patogene și de bolile provocate de acestea; microbofobie.