OK
X
patogenetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pathogénétique)
1.
referitor
la
patogenie.
patogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Pathogenese)
1.
patogenie.
patogenezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pathogénésie)
1.
ansamblu
de
simptome
provocate
la
omul
sănătos
prin
aplicarea
unei
substanțe
în
doză
homeopatică.
bacil
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)
1.
(biologie)
gen
de
bacterii
de
forma
unui
bastonaș
mai
mult
sau
mai
puțin
alungit,
unele
specii
fiind
patogene.
2.
purtător
de
~i
=
persoană
care
poartă
germenii
de
contagiune
a
unei
boli,
dar
fără
a
prezenta
simptomele
aparente
ale
acestei
boli.
bacilofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. bacillophobia)
1.
teamă
patologică,
nejustificată,
de
bacili
sau
de
alte
microorganisme
patogene
și
de
bolile
provocate
de
acestea;
microbofobie.
bacteriotoxină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bactériotoxine)
1.
toxină
produsă
de
bacteriile
patogene.
bronhomicoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchomycose)
1.
inflamație
a
bronhiilor,
provocată
de
ciuperci
patogene.
candida 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. candida)
1.
gen
de
ciuperci
care
pot
deveni
patogene,
provocând
micoze;
monilia.
cheratomicoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. kératomycose)
1.
afecțiune
a
corneei
datorată
unei
ciuperci
patogene.