alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

bronhial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bronchial)

1. (anat.) care ține de bronhii, privitor la bronhii; bronhic.
2. (med.) pneumonie ~ă = boală constând în inflamația bronhiilor și a plămânilor; bronhopneumonie.

bronhiolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchiole)

1. ramificație terminală a bronhiilor.

bronhioliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchiolyse)

1. leziune destructivă a pereților bronhiilor.

bronhobiopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchobiopsie)

1. (med.) procedură medicală prin care se colectează o mostră mică de țesut pulmonar, care poate fi examinată la microscop pentru informații suplimentare de diagnostic; biopsie a mucoasei bronhiilor, în bronhoscopie.

bronhocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronchocèle)

1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.