bronhocel
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. bronchocèle)
Etimologie: (fr. bronchocèle)
1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.