Dictionar

stenoza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. sténoser, engl. stenoze)

1. (med.) a (se) îngusta anormal, vorbind despre o structură anatomică a corpului; a face stenoză.
 

stenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sténose)

1. (med.) îngustare anormală a unei structuri anatomice.
 

-STENOZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. stenosis „strâmtare, îngustare”)

1. „îngustare, strâmtare, strictură”.
 

angiostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosténose)

1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.
 

aortostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aortosténose)

1. îngustare patologică a pereților aortei.
 

arteriostenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artériosténose)

1. (med.) îngustarea arterelor, care se poate datora unei cauze externe (compresie de către o tumoare sau alt organ) sau unei patologii interne; stenoză arterială.
 

blefarostenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blépharosténose)

1. (med.) îngustare a pleoapelor sau reducerea spațiului dintre pleoape (care nu este de origine congenitală).
 

bronhostenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broncho-sténose)

1. îngustare într-un punct al arborelui bronhic, care determină dispneea.
 

arteriostenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. artériosténose)

1. (med.) îngustarea arterelor, care se poate datora unei cauze externe (compresie de către o tumoare sau alt organ) sau unei patologii interne; stenoză arterială.
 

batipnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bathypnée)

1. (med.) creșterea amplitudinii respiratorii în repaus, întâlnită în cazurile de stenoză a căilor aeriene superioare sau afecțiuni cardiace; respirație profundă.
 

bronhocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bronchocèle)

1. (med.) tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică.
2. (med.) dilatație chistică a bronhiilor; bronhomucocel.
 

enterectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. entérectasie)

1. (med.) dilatare mai mult sau mai puțin semnificativă a intestinului (subțire); printre cauzele posibile: enterostenoza, ocluzia, tumora și pseudotumoarea.
 

enteroplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entéroplastie)

1. restabilire chirurgicală a diametrului normal al intestinului în caz de stenoză.
 

pilorostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pylorostomie)

1. fistulă gastrică, practicată la nivelul pilorului pentru a remedia o stenoză esofagiană.