Dictionar

ablefarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
 

blefarectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharectomie)

1. excizare a unei ușoare lăsări a pielii pleoapelor.
 

blefarită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. blépharite)

1. (med.) inflamație sau infecție a marginii libere a pleoapelor care provoacă roșeață, mâncărime și simptome de ochi uscat; inflamație a pleoapelor.
 

blefaroconioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi.
 

blefaroftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharophtalmie)

1. inflamație a pleoapelor și a conjunctivei.
 

blefarorafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharorrhaphie)

1. sutură a cartilajelor tarsale ale pleoapelor; tarsorafie.