Dictionar

alcaptonurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. alkaptonuria)

1. afecțiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor și eliminare de urină.
 

blefarorafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharorrhaphie)

1. sutură a cartilajelor tarsale ale pleoapelor; tarsorafie.
 

condrodisplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chondrodysplasie)

1. (med.) afecțiune a osificării cartilajelor; condrodistrofie, discondroplazie.
 

condroid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chondroïde/s/)

1. adj. cu aspect de cartilaj.
2. s. f. pl. substanțe complexe compuse din proteine cu polizaharide, care intră în structura cartilajelor.
 

condromalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chondromalacie)

1. (med.) înmuiere a cartilajelor; ramolisment care afectează articulațiile, mai ales pe cele ale genunchiului (rotulă și femur).
 

condropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Chondropathie)

1. (med.) termen generic pentru modificările patologice ale cartilajului articular, care pot apărea dintr-o varietate de cauze, de exemplu traumatice, degenerative sau inflamatorii; boală a cartilajelor.