articular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulaire, lat. articularis)

1. privitor la articulațiile corpului.
2. care afectează articulațiile; care se produce la articulațiile corpului.
3. (expr.) reumatism ~ = reumatism al articulațiilor.

habitat special; habitat particular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT habitatio particularis
2. FR station sélective; station déterminée
3. EN particular habitat; distinct area
4. DE spezieller Standort
5. RU специaльное произрaстaние; специaльное местообитaние; специaльный биотоп
6. HU jellegzetes élőhely; sajátos, különös élőhely

acetabuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acetabuloplasty)

1. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

africanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanisme)

1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.

aplicabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. applicable)

1. care poate fi aplicat; care se poate pune în practică.
2. care se aplică de drept unui anumit caz particular; potrivit, adecvat.
3. (antonime) inaplicabil, neaplicabil.