Dictionar

pulberic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (pulbere + -ic)

1. care este ca pulberea; care se prezintă sub formă de pulbere; pulverulent, (înv.) pulberos.
 

pulberice

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (pulbere + -ice)

1. pulbere foarte fină sau în strat subțire.
 

aluminoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.
 

antracosilicoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune și de silice.
 

antracoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracose)

1. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune.
 

baritoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barytose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea prelungită a pulberilor de sulfat de bariu sau barită.
 

blefaroconioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi.
 

canabioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cannabiose)

1. sindrom alergic datorat inhalării pulberilor de cânepă.