OK
X
barită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baryte)
1.
(hidr)oxid
de
bariu,
folosit
în
radiologia
tubului
digestiv.
baritină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. barytine)
1.
(chimie)
sulfat
natural
de
bariu
(BaSO
4
),
folosit
ca
înlocuitor
al
lichidului
de
sondă,
la
fabricarea
vopselelor,
ca
material
de
umplutură
în
industria
hârtiei
și
a
cauciucului
et
cetera;
barită.
baritoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. barytose)
1.
pneumoconioză
provocată
de
inhalarea
prelungită
a
pulberilor
de
sulfat
de
bariu
sau
barită.
semicristal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. semi-cristal)
1.
cristal
de
calitate
inferioară;
sticlă
compusă
din
silice,
oxid
de
plumb,
barită,
var
și
sodă.
hialofan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. hyalophane)
1.
(mineralogie)
varietate
de
feldspat
care
conține
barită.
baritifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. barytifère)
1.
(despre
minereuri)
care
conține
barită,
oxid
de
bariu.