digestiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digestif)

1. referitor la digestie, care aparține digestiei.
2. care servește la digestie; care ajută digestia; care ușurează digestia.
3. aparat (sau tub) ~ = totalitatea organelor în care are loc digestia; mulțimea organelor care contribuie la digestie.
4. suc ~ = lichid secretat de tubul digestiv și de anexele sale care face digestia; substanță chimică produsă de organele sistemului digestiv cu rolul de a ajuta digestia prin reducerea moleculelor alimentare.
5. (med. vet.) strongil ~ = parazit al sistemului digestiv al oilor și bovinelor.

distrofie; deranjament digestiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dystrophia
2. FR dérangement alimentaire
3. EN dystrophy; derangement of the alimentary functions
4. DE Distrophie; Ernährungsstörung
5. RU нaрушение питaния
6. HU disztrófia (táplálkozási rendelleneség)

tub digestiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tractus gastrointestinalis
2. FR tube digestif
3. EN digestive canal; digestive duct; alimentary tract
4. DE Verdauungskanal
5. RU пищевaрительный трaкт
6. HU emésztőcsatorna, tápcsatorna

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.

ascarid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascaride, lat. ascarida)

1. vierme parazit în tubul digestiv al omului și al unor animale; limbric.

barită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baryte)

1. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv.

bezoar

Parte de vorbire:  I. s.n., II. s.m.  
Etimologie: (I. fr. bézoard, II. engl. bezoar [ibex])

1. I. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede.
2. II. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz.