OK
X
parazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
parasitus
2.
FR
parasite
3.
EN
parasite
4.
DE
Parasit;
Schmarotzer
5.
RU
пaрaзит
6.
HU
parazita,
élősködő,
élősdi
autoparazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
autoparasitus
2.
FR
autoparasite
3.
EN
autoparasite
4.
DE
Autoparasit
5.
RU
aвтопaрaзит
6.
HU
autoparazita
ecoparazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
oecoparasitus
2.
FR
écoparasite
3.
EN
ecoparasite
4.
DE
Ökoparasit
5.
RU
экопaрзит
6.
HU
ökoparazita
ectoendoparazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ectoendoparasitus
2.
FR
ectoendoparasite
3.
EN
ectoendoparasite
4.
DE
Ekto-Endoparasit
5.
RU
эктоэндопaрaзит
6.
HU
ekto-endoparazita
ectoendoparazit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ectoendoparasite)
1.
ciupercă
parazită
la
suprafața
și
în
interiorul
plantei
gazdă.
ectoparazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
ectoparasitus
2.
FR
ectoparasite
3.
EN
ectoparasite
4.
DE
Ektoparasit;
Außenschmarotzer
5.
RU
эктопaрaзит
6.
HU
ektoparazita,
külső
parazita
endoparazit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
endoparasitus
2.
FR
endoparasite
3.
EN
endoparasite
4.
DE
Endoparasit;
Innenparasit
5.
RU
эндопaрaзит
6.
HU
endoparazita,
belső
élősködő
abces
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)
1.
(med.)
colectare
de
puroi
într-un
țesut
sau
organ.
2.
(med.)
colecție
circumscrisă
de
puroi
apărută
în
urma
dezintegrării
țesuturilor
(necroză
tisulară)
sub
acțiunea
unor
agenți
microbieni
sau
parazitari.
3.
~
cald
(sau
acut)
=
~
însoțit
de
durere
cu
caracter
pulsatil
și
febră.
4.
~
rece
=
~
cu
evoluție
îndelungată,
caracterizat
de
absența
inflamației.
5.
~
urinos
=
~
produs
prin
infiltrația
urinei
în
țesutul
celular.
acantocefali
Parte de vorbire:
s.m. pl.
Etimologie: (fr. acanthocéphales)
1.
(zool.)
clasă
de
viermi
nematelminți,
paraziți
intestinali,
fără
tub
digestiv,
cu
un
rostru
cefalic
sau
cu
un
fel
de
trompă
cu
cârlige;
(la
sg.)
vierme
din
această
clasă.
acantocefaloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)
1.
boală
parazită
provocată
de
acantocefali.
acarieni
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acariens)
1.
pl.
ordin
de
arahnide
mici,
înaripate,
parazite.
acervul
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)
1.
mic
grăunte
de
calcar,
în
glanda
pineală.
2.
grămadă
mică.
3.
glomerul
de
flori
sau
de
fructe.
4.
gonidiofori
asociați
la
ciupercile
parazite.
5.
himeniu
nud.
acorion
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. achorion)
1.
(micologie)
ciupercă
ce
parazitează
pielea
capului
și
cauzează
favusul;
tricofiton.