Dictionar

acicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acicole)

1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
 

acorion

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. achorion)

1. (micologie) ciupercă ce parazitează pielea capului și cauzează favusul; tricofiton.
 

clavar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. clavaire, lat. clavaria)

1. (micologie) specie de ciupercă comestibilă, pe copaci, sub formă de tufe galbene sau albicioase; bureți.
 

gasteromicete

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. gastéromycètes, gastromycétes)

1. (micologie) grup de ciuperci bazidiomicete ai căror spori se formează în interiorul unui corp fructifer închis, în formă de stomac.
2. (var.) gastromicete.
 

gastromicete

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (cf. fr. gastéromycètes)

1. (micologie) grup de ciuperci din clasa bazidiomicetelor având în comun faptul că bazidiile se găsesc în interiorul bazidiocarpului.
2. (var.) gasteromicete.
 

faloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phalloïde)

1. care are forma unui falus.
2. (micologie) amanita ~ă = specie de ciuperci extrem de otrăvitoare.