unire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (uni)
Etimologie: (uni)
1. acțiunea de a (se) uni și rezultatul ei.
2. contopire într-un singur tot.
3. alianță în vederea unui scop comun.
4. (prin ext.) acord de idei între persoane.
5. (Olt.) (expr.) a fi toți la o ~ = a fi uniți.
6. (Olt.) (expr.) a fi de ~ = a se înțelege unul cu altul; a se obișnui unul cu altul.
7. stabilire a unei legături de căsătorie; (pop.) însoțire.
8. (loc. adj., adv.) într-o ~ (sau în ~) = (care este) de comun acord; împreună.
9. (antonime) dezbinare, separare, dezunire.