OK
X
ameliorare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ameliora)
1.
acțiunea
de
a
(se)
ameliora;
ameliorație.
2.
proces
de
creare
a
unor
noi
soiuri
de
plante
de
cultură
și
de
îmbunătățire
a
celor
existente.
hidroameliorare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (hidro- + ameliorare, după fr. hydroamélioration)
1.
totalitatea
lucrărilor
de
îmbunătățiri
funciare
care
au
scopul
să
mențină
în
sol
un
raport
favorabil
între
apă
și
ceilalți
factori
ai
fertilității
solului
pe
terenurile
cu
exces
sau
cu
deficit
de
apă.
2.
(sinon.)
hidroameliorație.
adelfogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphogamie)
1.
(biol.)
unire
a
două
organe
sau
celule
generate
de
același
individ.
2.
(biol.)
copulare
a
celulelor
fiice.
3.
(biol.)
metodă
de
ameliorare
și
formare
a
unor
rase
noi
de
animale.
4.
(bot.)
polenizare
încrucișată
între
indivizii
deosebiți
ai
unor
specii
apropiate.
agrologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agrologie)
1.
agrotehnică.
2.
studiul
factorilor
de
vegetație
și
a
mijloacelor
tehnice
de
ameliorare.
ameliorativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amélioratif)
1.
care
are
un
efect
de
ameliorare;
destinat
a
ameliora;
ameliorator.
ameliorație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amélioration)
1.
ameliorare.
2.
(pl.)
îmbunătățiri
funciare.
bormetching
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. brometching)
1.
procedeu
fotografic
(în
Anglia)
pentru
ameliorarea
calității
copiilor
de
pe
negative,
care
marchează
mari
diferențe
de
contrast.
chinotehnie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. cynotechnique)
1.
totalitatea
principiilor
și
procedeelor
folosite
pentru
creșterea
câinilor,
ameliorarea
raselor
lor.