Dictionar

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agglutinatio
2. FR agglutination
3. EN agglutination
4. DE Agglutination; Verklumpung; Verklebung
5. RU arrлютинaция
6. HU odaragadás, összetapadás, agglutináció
 

autoaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roșii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.
 

hemaglutinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hémagglutination)

1. metodă de determinare a timpului în care două probe de sânge pot provoca aglutinarea hematiilor.
 

izoaglutinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. isoagglutination)

1. aglutinare a globulelor roșii ale unui individ pe plasma unui alt individ din aceeași specie, dar din grupă sangvină diferită.
 

seroaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. séro-agglutination)

1. (med.) aglutinarea serului sanguin ca test pentru unele bacterii; serodiagnostic.
 

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
 

autoaglomerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aglomerare)

1. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglutinare.
 

autoaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roșii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.
 

-GLEE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -glée, cf. gr. glia „clei, gumă, lipici”)

1. „mucilagiu, clei, mucus, aglutinare”.
 

hemaglutinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hémagglutination)

1. metodă de determinare a timpului în care două probe de sânge pot provoca aglutinarea hematiilor.
 

izoaglutinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. isoagglutination)

1. aglutinare a globulelor roșii ale unui individ pe plasma unui alt individ din aceeași specie, dar din grupă sangvină diferită.