Dictionar

 

hemaglutinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hémagglutination)

1. metodă de determinare a timpului în care două probe de sânge pot provoca aglutinarea hematiilor.
 

izoaglutinită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isoagglutinine)

1. anticorp care provoacă aglutinarea celulelor ce conțin izoantigeni specifici.
 

seroaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. séro-agglutination)

1. (med.) aglutinarea serului sanguin ca test pentru unele bacterii; serodiagnostic.