OK
X
suprapopula
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. surpeupler)
1.
(despre
orașe,
regiuni)
a-și
spori
populația
peste
limitele
normale.
suprapopulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. surpopulation)
1.
mare
concentrare
a
populației
într-un
oraș,
într-o
regiune
etc.
2.
(biol.)
existența
unei
densități
excesive
de
organisme
pe
o
anumită
arie.
3.
~
relativă
=
excedent
al
populației
muncitorești
în
raport
cu
necesitățile
de
forță
de
muncă
ale
capitalului.
aglomera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)
1.
refl.
a
se
aduna
laolaltă;
a
se
îngrămădi;
a
se
concentra.
2.
(despre
orașe)
a
se
suprapopula.
3.
tr.
a
lega
între
ele
părțile
componente
ale
unui
material.
aglomerat
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. agglomérat)
1.
adj.
îngrămădit,
adunat
în
grămadă.
2.
(despre
spații)
suprapopulat,
ticsit.
3.
s.n.
corp
din
aglomerarea
unor
materiale
mărunte.
4.
îngrămădire
de
materiale
vulcanice.
5.
produs
obținut
prin
aglomerarea
minereurilor.
darwinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. darwinisme)
1.
concepție
evoluționistă
potrivit
căreia
speciile
animale
și
vegetale
se
transformă
treptat
unele
în
altele
ca
urmare
a
interacțiunii
dintre
variabilitate,
ereditate,
suprapopulație,
lupta
pentru
existență
și
selecția
naturală.
2.
~
social
=
concepție
sociologică
din
a
doua
jumătate
a
sec.
XIX
care
extinde
legile
biologice
ale
luptei
pentru
existență
și
ale
selecției
naturale
la
viața
socială.
malthusianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. malthusianisme)
1.
teorie
social-politică
potrivit
căreia
populația
ar
crește
în
proporție
geometrică,
în
timp
ce
mijloacele
de
subzistență
sporesc
doar
în
proporție
aritmetică,
așadar
cauzele
suprapopulației
și
mizeriei
maselor
ar
fi
de
ordin
natural.
neomalthusianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. néo-malthusianisme)
1.
doctrină
burgheză
contemporană
care
reia
teoria
lui
Malthus
a
pretinsei
suprapopulări
a
globului,
propunând
soluții
de
exterminare
în
masă
a
populației.
aglomerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (aglomera)
1.
acțiunea
de
a
(se)
aglomera
și
rezultatul
ei.
2.
(concr.)
grup
compact
(și
numeros).
3.
îngrămădire.
4.
(d.
un
loc)
suprapopulare.
5.
unire
între
ele
a
granulelor,
a
firelor
sau
a
fâșiilor
care
compun
un
material
folosind
un
aglomerant.
6.
încărcare
a
programului
de
muncă.