subzistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. subsistance, lat. subsistentia)

1. faptul de a subzista.
2. ceea ce asigură existența materială și, în primul rând, hrana.
3. mulțimea bunurilor care permit satisfacerea nevoilor materiale (hrană, îmbrăcăminte etc.) ale unui individ sau ale unei comunități.
4. (înv.) serviciu de ~ = serviciu care aproviziona o unitate militară cu alimente, îmbrăcăminte etc.

antropofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.

furnizor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. fournisseur)

1. unitate, persoană care furnizează, aprovizionează ceva.
2. cel care oferă un serviciu, o marfă sau mijloace de subzistență.
3. (prin ext.) persoană care livrează la domiciliu.

malthusianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malthusianisme)

1. teorie social-politică potrivit căreia populația ar crește în proporție geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență sporesc doar în proporție aritmetică, așadar cauzele suprapopulației și mizeriei maselor ar fi de ordin natural.

pensie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. Пенсия)

1. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege.
2. indemnizație de subzistență plătită periodic unei persoane, de către stat, o organizație socială sau o altă persoană.
3. ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească.
4. (loc. adj.) la ~ = care este pensionar.
5. (loc. verb.) a ieși (sau a scoate pe cineva) la ~ = a (se) pensiona.
6. (înv.) subsidiu.

reduit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. réduit)

1. fortificație de dimensiuni limitate, cu caracter autonom în cadrul altei fortificații, înzestrată cu mijloace de foc și subzistență pentru a rezista timp îndelungat.
2. (în trecut) compartiment cuirasat în care era instalată artileria pe marile nave de luptă.

expedienș

Parte de vorbire:  s.n. (lat. înv.)  
Etimologie: (lat. mediev. expediens, -tis)

1. procedeu ingenios prin care se depășește o situație dificilă sau se atinge un scop; (prin ext.; la plural) mijloace improvizate și ilicite de subzistență; expedient.