OK
X
domiciliu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. domicilium, fr. domicile)
1.
loc,
casă
unde
cineva
locuiește
în
mod
stabil.
2.
(astrol.)
tron1(3)
nocturn
al
unei
planete.
pseudodomiciliu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (pseudo- + domiciliu)
1.
fals
domiciliu.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
consemn
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. consigne)
1.
totalitatea
îndatoririlor
specifice
personalului
unei
gărzi
militare;
(p.
ext.)
ordin,
dispoziție.
2.
interzicere
temporară
a
ieșirii
militarilor
din
cazarmă
(navă,
domiciliu).
domicilia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. domicilier)
1.
a
locui,
a-și
avea
domiciliul
undeva.
2.
a
indica,
a
preciza
localitatea
unde
trebuie
plătit
la
scadență
un
efect
de
comerț.
domiciliar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. domiciliaire)
1.
referitor
la
domiciliu.
2.
care
se
face
la
domiciliul
cuiva.
3.
(prin
ext.)
care
privește
locul
de
reședință.
factaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. factage)
1.
distribuire
la
domiciliul
destinatarului
a
trimiterilor
poștale.
2.
plata
acestui
transport.
furnizor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. fournisseur)
1.
unitate,
persoană
care
furnizează,
aprovizionează
ceva.
2.
cel
care
oferă
un
serviciu,
o
marfă
sau
mijloace
de
subzistență.
3.
(prin
ext.)
persoană
care
livrează
la
domiciliu.