adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.

domicilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. domicilier)

1. a locui, a-și avea domiciliul undeva.
2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț.

domiciliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. domiciliaire)

1. referitor la domiciliu.
2. care se face la domiciliul cuiva.
3. (prin ext.) care privește locul de reședință.

factaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. factage)

1. distribuire la domiciliul destinatarului a trimiterilor poștale.
2. plata acestui transport.

naturalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (naturaliza)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (înv.) naturalizație.
2. acțiunea prin care se conferă unui străin (sau apatrid) cetățenia țării în care își are domiciliul.
3. adaptare a organismelor într-un mediu nou; aclimatizarea plantelor sau animalelor la un mediu străin.
4. pregătirea și umplerea animalelor moarte pentru a le da un aspect viu; taxidermie.
5. (antonime) denaturalizare, (rar) denaturalizat, (înv.) denaturalizație.

nomadism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nomadisme)

1. viață nomadă a unui grup, a unei populații etc.
2. sindrom patologic la unii psihopați, care se manifestă prin instabilitate a domiciliului.