caporalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caporalisme)

1. regim politic în care predomină influența militarilor.

comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.

consemn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consigne)

1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziție.
2. interzicere temporară a ieșirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).

consemna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. consigner)

1. a nota într-un act; a înregistra, a însemna.
2. a depune contra semnătură o sumă de bani spre păstrare la o organizație de stat specializată.
3. a interzice ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau de pe navă.

exercițiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exercice, lat. exercitium)

1. activitate fizică sau intelectuală, repetată sistematic, spre a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
2. mică piesă vocală sau instrumentală în scopul dezvoltării deprinderilor tehnice.
3. metodă de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau însușirea modului de a lupta.
4. temă dată elevilor spre a-i familiariza cu unele cunoștințe predate.
5. exercitare, îndeplinire.
6. ~ bugetar = perioadă de un an pentru care se efectuează toate operațiile relative la bugetul unui stat; an bugetar.
7. în ~l funcțiunii = în timpul sau în cadrul serviciului legal.

formațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formation, lat. formatic)

1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică.
2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații.
3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni.