comandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commande)

1. ordin, dispoziție, poruncă.
2. ton de ~ = ton poruncitor.
3. conducere a unei unități militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări.
6. acțiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile.
9. (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicațiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc.
14. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.

machiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maquillage)

1. operație de grimare a unui actor, făcută cu scopul de a-i da înfățișarea cerută de rolul interpretat; machiere.

majoritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. majorité, lat. maioritas, germ. Majorität)

1. partea sau numărul cel mai mare dintr-o colectivitate.
2. superioritate numerică cerută (de lege) sau obținută în alegeri.
3. ~ absolută (sau simplă) = număr de voturi egal cu minimum jumătate plus unu din total; ~ relativă = număr de voturi care întrece orice alt număr de voturi obținute de fiecare dintre ceilalți candidați.

renonsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. renonce)

1. (la jocul de cărți) refuz de a da culoarea cerută.

sempre

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. sempre)

1. (muz.) mereu, tot timpul cu nuanța cerută.