superioritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. supériorité, lat. superioritas)

1. însușirea, starea a ceea ce este superior; atitudine a celui care se crede superior.

avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.

comparativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)

1. bazat pe comparație; pentru o comparație.
2. metodă ~ă = metodă de cercetare în lingvistica istorică, constând în reconstituirea faptelor de limbă din trecut, nescrise, prin compararea metodică a unor fapte corespunzătoare de mai târziu din diferite limbi existente; gramatică ~ă = disciplină care studiază, prin comparație, structura gramaticală a limbilor înrudite.
3. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului și a adverbului care exprimă superioritatea, inferioritatea sau egalitatea între mai multe obiecte.

condescendență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condescendance)

1. atitudine plină de considerație, de respect, atenție și bunăvoință față de cineva; amabilitate; deferență.
2. (peior.) bunăvoință cu aer de dispreț, aroganță, superioritate.

importanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. importance)

1. ceea ce face ca un lucru să prezinte mare interes, valoare, însemnătate.
2. a-și da ~ = a se îngâmfa, a-și da aere de superioritate; plin de ~ = încrezut.

machism 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. machisme)

1. doctrină potrivit căreia bărbatul își face simțită superioritatea față de femeie.