avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

benefic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénéfique, lat. beneficus)

1. care oferă un avantaj material sau moral.
2. care face bine, care are o influență favorabilă.
3. favorabil (în sens astrologic).
4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.

cacogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cacogène)

1. (biol.) cu structură genetică nefavorabilă.
2. (despre o mutație) care atenuează deteriorarea unui caracter.

cardanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cardanico)

1. care dă voie unui obiect în suspensie să-și păstreze poziția orizontală.
2. (despre un sistem de articulație) care permite unei piese să stea într-o poziție favorabilă pentru transmiterea mișcării.
3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului.

concentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concentrisme)

1. doctrină politică favorabilă concentrării economice.

element

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élément, lat. elementum)

1. s. n. (ant.) fiecare dintre cele patru componente primordiale (focul, aerul, apa, pământul) ale corpurilor și fenomenelor naturii.
2. (pl.) fenomene, forțe ale naturii.
3. parte componentă a unui întreg, a unui ansamblu.
4. (lingv.) ~ de compunere = temă, cuvânt împrumutat, fără existență independentă, numai în compunerea de tip savant; ~ de relație = cuvânt sau locuțiune care exprimă raporturi sintactice.
5. membru al unei colectivități etc.
6. (chim.) corp simplu, care în combinație cu alte asemenea corpuri, dă naștere corpurilor compuse.
7. (fig.) mediu în care trăiește o ființă.
8. a fi în ~ul său = a fi într-o situație favorabilă.
9. (mat.) obiect fizic sau al gândirii cu care se formează o mulțime.
10. celulă a unei pile electrice.
11. (pl.) principiu, noțiune de bază a unei discipline, a unei teorii etc.
12. s. m. fiecare dintre piesele componente ale unui radiator de calorifer.