OK
X
apeiron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. apeiron)
1.
(fil.;
la
Anaximandru)
element
primar
și
cauză
materială
a
lucrurilor,
materie
indeterminată
și
infinită
(aerul,
apa,
focul
și
pământul).
element
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. élément, lat. elementum)
1.
s.
n.
(ant.)
fiecare
dintre
cele
patru
componente
primordiale
(focul,
aerul,
apa,
pământul)
ale
corpurilor
și
fenomenelor
naturii.
2.
(pl.)
fenomene,
forțe
ale
naturii.
3.
parte
componentă
a
unui
întreg,
a
unui
ansamblu.
4.
(lingv.)
~
de
compunere
=
temă,
cuvânt
împrumutat,
fără
existență
independentă,
numai
în
compunerea
de
tip
savant;
~
de
relație
=
cuvânt
sau
locuțiune
care
exprimă
raporturi
sintactice.
5.
membru
al
unei
colectivități
etc.
6.
(chim.)
corp
simplu,
care
în
combinație
cu
alte
asemenea
corpuri,
dă
naștere
corpurilor
compuse.
7.
(fig.)
mediu
în
care
trăiește
o
ființă.
8.
a
fi
în
~ul
său
=
a
fi
într-o
situație
favorabilă.
9.
(mat.)
obiect
fizic
sau
al
gândirii
cu
care
se
formează
o
mulțime.
10.
celulă
a
unei
pile
electrice.
11.
(pl.)
principiu,
noțiune
de
bază
a
unei
discipline,
a
unei
teorii
etc.
12.
s.
m.
fiecare
dintre
piesele
componente
ale
unui
radiator
de
calorifer.