Dictionar

afonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)

1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răgușeală.
 

cacogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cacogène)

1. (biol.) cu structură genetică nefavorabilă.
2. (despre o mutație) care atenuează deteriorarea unui caracter.