Dictionar

malefic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maléfique, lat. maleficus)

1. cu influență nefastă, fatal.
 

maleficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. maleficium, fr. maléfice)

1. faptă rea, greșeală voită; pagubă.
2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc.
 

benefic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bénéfique, lat. beneficus)

1. care oferă un avantaj material sau moral.
2. care face bine, care are o influență favorabilă.
3. favorabil (în sens astrologic).
4. (antonime) calamitos, malefic, nefast.
 

ritual, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

1. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic.
2. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios.
3. act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit.
 

zburăturoi

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (zburător + -oi)

1. (în descântece) personaj fabulos, malefic, masculin.