OK
X
fatal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fatal, lat. fatalis)
1.
care
aduce
nenorocire,
moarte;
funest.
2.
nefericit,
nenorocit.
3.
care
nu
poate
fi
înlăturat.
fatalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fatalisme)
1.
concepție
filozofică
sau
religioasă
potrivit
căreia
totul
în
lume
și
în
societate,
întreaga
desfășurare
istorică
a
evenimentelor,
a
vieții
este
predeterminată
de
o
forță
implacabilă.
fatalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. fataliste)
1.
I.
referitor
la
fatalism,
bazat
pe
fatalism.
2.
care
crede
în
fatalism,
care
consideră
că
evenimentele
sunt
fixate
de
puteri
supranaturale,
de
soartă.
3.
care
acceptă
lucrurile
așa
cum
sunt,
fără
împotrivire.
4.
II.
adept
al
fatalismului;
persoană
care
profesează
fatalismul.
5.
cel
care
crede
în
fatalitate.
6.
persoană
care
acceptă
lucrurile
așa
cum
sunt,
fără
împotrivire.
fatalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fatalité, lat. fatalitas)
1.
(în
concepții
religioase)
forță
supranaturală,
voință
divină
care
hotărăște
dinainte
mersul
lucrurilor
și
viața
oamenilor;
soartă,
destin,
fatum.
2.
ceea
ce
este
de
neînlăturat,
inevitabil.
3.
concurs
nefericit
de
împrejurări.
fatalmente
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. fatalmente, fr. fatalement)
1.
în
mod
fatal;
printr-o
judecată
a
sorții;
din
cauza
unor
circumstanțe
independente
de
voința
noastră;
inevitabil,
ineluctabil.
destin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. destin)
1.
forță
supranaturală
care
ar
hotărî
dinainte
tot
ceea
ce
se
petrece
în
viața
omului;2.
soartă,
viitor;
fatalitate.
fatalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. fataliste)
1.
I.
referitor
la
fatalism,
bazat
pe
fatalism.
2.
care
crede
în
fatalism,
care
consideră
că
evenimentele
sunt
fixate
de
puteri
supranaturale,
de
soartă.
3.
care
acceptă
lucrurile
așa
cum
sunt,
fără
împotrivire.
4.
II.
adept
al
fatalismului;
persoană
care
profesează
fatalismul.
5.
cel
care
crede
în
fatalitate.
6.
persoană
care
acceptă
lucrurile
așa
cum
sunt,
fără
împotrivire.
fatalmente
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. fatalmente, fr. fatalement)
1.
în
mod
fatal;
printr-o
judecată
a
sorții;
din
cauza
unor
circumstanțe
independente
de
voința
noastră;
inevitabil,
ineluctabil.
fatidic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fatidique, lat. fatidicus)
1.
hotărât
de
soartă;
profetic.
2.
aducător
de
nenorociri,
fatal.
fatum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. fatum)
1.
destin,
soartă;
fatalitate.
implacabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. implacable, lat. implacabilis)
1.
de
neînduplecat,
neîndurător.
2.
care
se
produce
în
mod
fatal;
inexorabil.