Dictionar

agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.
 

audit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audit)

1. funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite.
 

ciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclique, gr. kyklikos)

1. adj. care se desfășoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă.
 

cuadrofonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quadrophonie)

1. tehnică de captare și redare a sunetului care folosește patru canale independente și permite reproducerea muzicii și a efectelor sonore cu o impresie accentuată de spațiu; cvadrifonie, tetrafonie.
2. (var.) quadrofonie.
 

dibiont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dibionte)

1. (plantă) care prezintă gametofitul și sporofitul separate, independente unul de celălalt.
 

didelfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. didelphie)

1. malformație congenitală a aparatului genital feminin, cu existența a două vagine și două utere independente.