Dictionar

verticil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. verticille, lat. verticillus)

1. mod de așezare a frunzelor, ramurilor sau florilor din jurul unui singur punct al tulpinii.
2. cerc de tentacule, peri sau organe dispuse radiar față de un ax.
 

verticil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verticillus
2. FR verticille
3. EN verticil; ring
4. DE Quirl; Wirtel; Kranz
5. RU мутовкa
6. HU örv
 

pseudoverticil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudo-verticille)

1. verticil fals, din perechi de cime opuse.
 

verticilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. verticillé)

1. (bot.) cu frunzele reunite circular în jurul tulpinii la același nivel sau plan; dispus în verticil; (înv.) verticilar.
2. (antonim) alternifoliat.
 

verticilat; ciclic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verticillatus; verticillaris
2. FR verticillé
3. EN verticillate
4. DE quirlig; quirlständig; wirtelig; wirtelförmig
5. RU мутовчaтый; циклический
6. HU örvös, örvösen álló
 

verticilioza ardeiului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Verticillium dahliae
2. FR flétrissement du piment; verticilliose du piment
3. EN verticillium wilt of pepper
4. DE Verticillium-Welke des Paprikas
5. RU вертициллёзное увядaниеперцa; вертициллёз перцa
6. HU paprika hervadásos betegsége; tracheomikózisa; leromlása
 

verticilioza sau veștejirea lucernei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Verticillium albo-atrum
2. FR verticilliose de la luzerne
3. EN verticillium wilt of alfalfa
4. DE Wirtelpilzbefall der Luzerne
5. RU вертициллёзное увядaние люцерны; вертициллёз люцерны
6. HU lucerna hervadásos betegsége
 

verticilioza tomatelor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Verticillium dahliae
2. FR verticilliose des tomates; flétrissement des tomates
3. EN verticillium wilt of tomatoes
4. DE Welkekrankheit der Tomaten; Fußkrankheit der Tomaten; Verticillium- Welke der Tomaten
5. RU вертициллёзное увядaние томaтов; вертициллёз томaтов
6. HU paradicsom hervadásos betegsége
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

biciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicyclique)

1. cu două cicluri.
2. (despre compuși organici) care conține două cicluri închise în formulă.
3. (bot.) dispus în două verticile sau cercuri.
 

ciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclique, gr. kyklikos)

1. adj. care se desfășoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziții muzicale) alcătuit din mai multe părți independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuși chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mișcări care, funcțional, se repetă.
 

cicloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cycloïde)

1. adj. asemănător unui cerc.
2. dispus în cerc sau în verticile concentrice.
3. s. f. curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare pe o dreaptă fixă; trohoidă.
 

equisetum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. equisetum)

1. arbore fosil cu rizomi subterani, de pe care se dezvoltă tulpinile aeriene cu ramuri și frunze în verticil; coada-calului.
 

euciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. eucyclique)

1. (despre flori) cu un număr egal de piese în fiecare verticil.