ax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axe, lat. axis)

1. organ de mașină care susține diferite elemente ce se rotesc; osie.
2. ~ cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional, din creier și măduva spinării.

alpax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alpax)

1. (metalurgie) aliaj ușor de aluminiu (≈87%) și siliciu (≈13%); silumin.

anteclimax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ante- + climax)

1. climax (3) nou, către care evoluează vegetația.

anticlimax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziție într-un context a două gradații, ascendentă și descendentă.
3. (antonim) climax.

atrax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthrax)

1. tumoare inflamatorie a țesutului celular subcutanat, produsă de microbi foarte virulenți; dalac.

axa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. axer)

1. tr. a centra (o piesă).
2. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta.

axă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axe, germ. Achse)

1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens.
2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic.
3. ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie.
4. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească.
5. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor.

abaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.

abocluzie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)

1. (med.) dentiție în care dinții arcadei superioare (maxilarul superior) și ai arcadei inferioare (mandibula) nu se află în contact.
2. lipsă de contact între dinții arcadei inferioare și cei ai arcadei superioare.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.