climax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. climax)

1. figură de stil în care desfășurarea ideilor, a acțiunii se face treptat, în gradație ascendentă.
2. punct culminant al unei acțiuni, al unui conflict.
3. stadiu final de evoluție a unui ecosistem.

anteclimax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ante- + climax)

1. climax (3) nou, către care evoluează vegetația.

anticlimax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziție într-un context a două gradații, ascendentă și descendentă.
3. (antonim) climax.

subclimax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. subclimax)

1. stadiu în evoluția unei formațiuni vegetale care premerge stadiului de climax (3).

anteclimax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ante- + climax)

1. climax (3) nou, către care evoluează vegetația.

anticlimax

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anticlimax)

1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziție într-un context a două gradații, ascendentă și descendentă.
3. (antonim) climax.

gradație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradation, lat. gradatio)

1. creștere sau descreștere graduală, pe grade.
2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni.
3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta.
4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc.
5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției.
6. sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția.

subclimax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. subclimax)

1. stadiu în evoluția unei formațiuni vegetale care premerge stadiului de climax (3).