degrade

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégradé)

1. s. n. estompare treptată a unei culori, a luminii.
2. adj. (despre fire textile) în culori care se estompează treptat.

gradel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Gradel)

1. țesătură albă de bumbac cu dungi în diagonală, pentru rufărie bărbătească.

graden

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gradin, it. gradino)

1. treaptă înaltă la baza unui edificiu.
2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc.
3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală.

biodegradabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr biodégradable, engl. biodegradable)

1. care se degradează sub acțiunea unor agenți biologici.
2. califică o substanță care poate fi degradată de organismele vii.
3. (prin ext.) califică o substanță care poate fi degradată într-un timp scurt.

canide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. canidés)

1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.

carbohidrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbohydrase)

1. enzimă care degradează hidrații de carbon.

centigrad, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centigrade, it. centigrado)

1. adj. împărțit într-o sută de grade.
2. adj., s. n. (subdiviziune) a suta parte dintr-un grad.

centură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.

colibacil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colibacille)

1. bacil în intestinul gros, care degradează proteinele și glucidele și care poate deveni patogen în anumite cazuri.