OK
X
castitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. castitas, it. castità)
1.
însușirea
de
a
fi
cast;
neprihănire;
feciorie.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
depravațiune
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. dépravation, lat. depravatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
deprava
și
(mai
ales)
rezultatul
ei;
depravare.
2.
atitudine
și
comportament
lipsit
de
simț
moral,
mai
ales
în
zona
vieții
sexuale.
3.
(înv.)
alterare
gravă
a
unui
organ
(sau
altă
substanță)
care
și-a
pierdut
puterea
sau
forma
inițială.
4.
(var.)
depravație.
5.
(antonime)
ameliorare,
castitate.
onoare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat. honor, fr. honneur)
1.
integritate
morală,
probitate,
corectitudine;
demnitate.
2.
de
~
=
a)
onest;
b)
care
angajează
cinstea,
demnitatea
cuiva.
3.
renume,
faimă,
bună
reputație.
4.
a
face
~
cuiva
=
a
onora.
5.
considerație,
respect,
stimă.
6.
gardă
de
~
=
gardă
simbolică
instituită
în
semn
de
respect
cu
ocazia
unei
solemnități;
în
~a
cuiva
(sau
a
ceva)
=
spre
lauda,
spre
cinstea
cuiva
(sau
a
ceva).
7.
cinste,
favoare.
8.
castitate,
pudoare
(la
femei).
pudoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. pudor, fr. pudeur)
1.
sentiment
de
sfială,
de
rușine,
de
jenă,
de
decență;
(p.
ext.)
curățenie
morală,
castitate;
pudicitate.
virginitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. virginité, lat. virginitas)
1.
starea
unei
persoane
virgine;
feciorie,
castitate.
2.
(rar)
starea
unei
femele
care
nu
este
și
nu
a
fost
niciodată
fecundată.
3.
(fig.)
puritate,
candoare,
stare
a
ceea
ce
nu
a
fost
pângărit.
4.
(fig.)
starea
unei
regiuni,
sau
a
unui
loc,
lipsită
de
prezența
umană.
5.
(loc.)
test
de
~
=
test
efectuat
de
un
medic
pentru
a
determina
virginitatea
unei
femei
sau
a
unei
fete
tinere.
6.
(loc.)
certificat
de
~
=
certificat
eliberat
de
un
medic
care
atestă
virginitatea
unei
femei
sau
a
unei
fete
tinere,
în
general
în
vederea
unei
căsătorii
religioase.
7.
(var.)
(înv.)
verginitate.
virtute
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. virtus, după fr. virtu)
1.
calitate,
forță
morală
de
a
urmări
consecvent
un
ideal
etic
etc.;
integritate
morală.
2.
castitate,
curățenie.
3.
în
~a...
=
pe
baza,
ca
urmare
a...