candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.

candid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. candide, lat. candidus)

1. plin de candoare, pur, nevinovat, inocent.

ingenuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ingénuité, lat. ingenuitas)

1. naturalețe, simplitate, naivitate, candoare.

inocență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.

naivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naïveté)

1. însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare.
2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie.

puritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. purità, lat. puritas)

1. calitatea a ceea ce este pur.
2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare.
3. (biol.) ~a gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide.

virginitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. virginité, lat. virginitas)

1. starea unei persoane virgine; feciorie, castitate.
2. (rar) starea unei femele care nu este și nu a fost niciodată fecundată.
3. (fig.) puritate, candoare, stare a ceea ce nu a fost pângărit.
4. (fig.) starea unei regiuni, sau a unui loc, lipsită de prezența umană.
5. (loc.) test de ~ = test efectuat de un medic pentru a determina virginitatea unei femei sau a unei fete tinere.
6. (loc.) certificat de ~ = certificat eliberat de un medic care atestă virginitatea unei femei sau a unei fete tinere, în general în vederea unei căsătorii religioase.
7. (var.) (înv.) verginitate.