OK
X
acondroplazie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. achondroplasie)
1.
(med.)
anomalie
congenitală
a
scheletului,
prin
oprirea
creșterii
oaselor
membrelor;
acondrodistrofie.
antropoplastie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropoplastie)
1.
reconstituire
a
formelor
anatomice
ale
speciilor
dispărute,
pornind
de
la
elementele
scheletului.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
chilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quille)
1.
element
principal
longitudinal
al
osaturii
unei
nave,
în
partea
inferioară,
baza
scheletului
acesteia.
metacarp
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métacarpe)
1.
porțiune
a
scheletului
mâinii
cuprinsă
între
carp
și
falange.
2.
os,
baza
fluierului
la
picioarele
anterioare
ale
unor
animale.
metatars
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métatarse)
1.
porțiune
a
scheletului
piciorului
între
tars
și
falange.