OK
X
bastilie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bastille)
1.
(în
evul
mediu)
construcție
dintr-un
sistem
de
fortificații.
2.
castel
întărit.
3.
(fig.)
închisoare,
cetățuie
fortificată;
simbol
al
puterii
arbitrare.
burg
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Burg, fr. bourg)
1.
așezare
medievală
(fortificată)
cu
caracter
militar
sau
administrativ;
oraș
vechi.
castel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. castellum, it. castello)
1.
construcție
fortificată,
medievală,
cu
turnuri,
înconjurată
cu
ziduri
mari
și
șanțuri,
servind
ca
reședință
seniorilor
feudali.
2.
~e
în
Spania
=
visuri
irealizabile,
planuri
fantastice;
himere;
~
de
apă
=
rezervor,
construcție
înaltă,
destinată
acumulării
apei
potabile
sau
industriale
și
distribuirii
ei.
3.
fiecare
dintre
construcțiile
metalice
sau
de
lemn
deasupra
punții
superioare
a
unei
nave.
castru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. castrum)
1.
lagăr,
tabără
fortificată
a
unei
unități
din
armata
romană.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
oppidum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. oppidum)
1.
așezare
romană
fortificată,
centru
economic,
politic,
religios
și
militar,
un
început
de
oraș.