OK
X
antă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ante)
1.
pilastru
pătrat
care
prelungește
zidurile
laterale
ale
unui
edificiu.
balestrieră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. balestriera)
1.
(arhitectură
medievală)
fantă
lungă
și
subțire
creată
în
zidurile
fortificațiilor
medievale,
care
oferea
protecție
trăgătorului;
barbacană,
crenel.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
chinez, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (China + -ez)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor,
popor)
din
China.
2.
adj.
care
aparține
Chinei
sau
chinezilor.
3.
arta
~ă
=
artă
dezvoltată
în
China,
prezentând
o
arhitectură
specifică
(pagode,
temple)
cu
o
bogată
decorație
pictată,
o
sculptură
în
bronz,
jad,
fildeș,
legată
de
cult,
pictură
pe
mătase
(suluri),
sau
pe
zidurile
templelor
etc.
4.
(s.
f.)
limbă
din
familia
de
limbi
sino-tibetane
vorbită
de
chinezi.
helepol
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat., gr. helepolis)
1.
(ant.)
turn
de
asediu
la
adăpostul
căruia
se
înainta
până
sub
zidurile
cetății
asediate.
lombard, -ă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lombard)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Lombardia.
2.
(s.
n.)
dialect
italian
vorbit
în
Lombardia.
3.
adj.
arhitectură
~ă
=
arhitectură
romană
din
nordul
Italiei
(în
sec.
XI);
benzi
~e
=
benzi
verticale
în
relief
ușor
care
decorau
zidurile
exterioare
ale
primelor
biserici
romane;
lezene.