capitula

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capituler, lat. capitulare)

1. (despre un beligerant) a înceta ostilitățile, predându-se învingătorului.
2. (fig.; despre oameni) a ceda, a se da învins.

ceda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)

1. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune.
2. a face o cesiune.
3. intr. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea.
4. (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea.
5. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate.
6. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe.
7. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu.

cnocaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. knock-out)

1. scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde.

contribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contribution, lat. contributio)

1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport.
2. a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune.
3. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război.
4. impozit.

imbatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. imbattable)

1. care nu poate fi bătut, învins, depășit; invincibil.
2. (antonim) vincibil.

inexpugnabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)

1. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile.