asindeton
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)
1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
3. (var.) asindet.
4. (antonime) polisindet, polisindeton.