Dictionar

placebo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., lat. placebo)

1. substanță-martor, inofensivă, în farmacologie pentru testarea unui produs nou înainte de a fi pus în circulație.
 

placentă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat. placenta)

1. (anat.) masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul, de care este legată prin cordonul ombilical care asigură schimburile de nutrienți și gaze între mamă și făt, și care, la naștere, este expulzată în mod natural din uter; (reg.) casă, căiță, cămașă, curătoare, îmbrăcăminte.
2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele.
 

placentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. placentaire)

1. referitor la placentă.
2. (despre mamifere) cu placentă.
 

placentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. placentation)

1. formarea și modul de inserare a placentei.
2. (bot.) așezare a ovulelor pe placentă.
 

PLACENTI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. placenta „turtă, plăcintă”)

1. „placentă, placentar”.
 

placentifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. placentifer)

1. care este prevăzut cu placentă.
 

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

abstinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinența.
2. (cel) care se abține înfrângându-și o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
 

admira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admirer, lat. admirare)

1. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere.
 

agrement

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrément)

1. plăcere, distracție, divertisment.
2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice.
 

algomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algomanie)

1. căutare patologică a plăcerii în durere.
 

amator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. amateur, lat. amator)

1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva.
2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant.