Dictionar

farmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacologie)

1. știință care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor.
 

etofarmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eto- + farmacologie)

1. metodă modernă de evaluare a efectelor medicației psihotrope prin studierea comportamentelor animalelor.
 

fitofarmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. phytopharmacology)

1. ramură a farmacologiei care studiază efectele drogurilor asupra plantelor.
 

gerontofarmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (geronto- + farmacologie)

1. disciplină constând în utilizarea medicamentelor la vârstnici.
 

neurofarmacologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. neuropharmacologie)

1. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor sau a substanțelor farmacologice asupra nervilor și a sistemului nervos central.
 

psihofarmacologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychopharmacologie)

1. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic.
 

antibotulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antibotulinique)

1. (farmacologie) care acționează împotriva botulismului.
 

benzedrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. benzédrine)

1. (farmacologie) marcă comercială de amfetamină pusă în circulație pentru prima dată în anii 1930, pentru narcolepsie.
 

cantaridină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cantharidine)

1. (farmacologie) alcaloid toxic extras din cantaridă, folosit cândva ca afrodisiac.
 

extemporaneu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. extemporaneus, fr. extemporané)

1. care nu depinde de timp; imprevizibil.
2. (prin ext.) se spune despre ceva făcut într-un mod improvizat.
3. (farmacologie) se referă la orice preparat care trebuie făcut chiar înainte de utilizare.
4. (med.) analiză extemporanee = analiză care se face în timpul unei operații.
 

farmacocinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pharmacocinétique)

1. adj. referitor la farmacocinetică.
2. s. f. ramură a farmacologiei care studiază fenomenele ce intervin în procesele de absorbție, distribuție, transformare și eliminare a medicamentelor din organism.
 

farmacodinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pharmacodynamie)

1. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea exercitată de medicamente asupra organismului.