antibotulinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antibotulinique)

1. (farmacologie) care acționează împotriva botulismului.

benzedrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. benzédrine)

1. (farmacologie) marcă comercială de amfetamină pusă în circulație pentru prima dată în anii 1930, pentru narcolepsie.

cantaridină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cantharidine)

1. (farmacologie) alcaloid toxic extras din cantaridă, folosit cândva ca afrodisiac.

extemporaneu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. extemporaneus, fr. extemporané)

1. care nu depinde de timp; imprevizibil.
2. (prin ext.) se spune despre ceva făcut într-un mod improvizat.
3. (farmacologie) se referă la orice preparat care trebuie făcut chiar înainte de utilizare.
4. (med.) analiză extemporanee = analiză care se face în timpul unei operații.

idiosincrasie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. idiosyncrasie)

1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente et cetera; (prin ext.) aversiune față de ceva.
2. (psihologie) ansamblu de caracteristici specifice fiecărui individ (psihice, comportamentale, fizice), care îl deosebesc de ceilalți și care îi determină modul particular de a reacționa la mediul său și la agenții externi; comportament particular sau personalitate psihică specifică fiecărui individ.
3. (farmacologie) dispoziția particulară a unui individ de a răspunde la un tratament, numită și reacție idiosincrasică.
4. (psihologie) dispoziția umană de a experimenta diferit, în funcție de individ, o impresie exterioară sau senzorială.
5. (lingvistică) tendința de a folosi un anumit lexic, în funcție de starea de spirit, pentru exprimarea într-o anumită limbă.
6. (var.) idiosincrazie.

ipeca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ipéca)

1. (farmacologie) pulbere a rădăcinii de ipecacuana, conținând mai mulți alcaloizi și care se folosește ca expectorant sau vomitiv.